Semestrul al-II-lea de facultate venise la pachet cu multe lucruri de făcut, du-te acolo, vino dincolo, mai du-te și acasă, obositor. Aveam nevoie de o mică pauză de la agitație și mă rugam și speram să vină, dar se pare că Dumnezeu nu a înțeles de cât timp voiam eu să fie și m-a cam uitat în ea de pe la începutul lunii martie.
Mutarea în mediul online a fost un haos la început, ba semnal prost, ba nu aveam curent, ba era prea multă gălăgie în casă (am mulți frați, se înțelege), ba nu aveam chef și găseam tot felul de scuze. Dacă tot Dumnezeu mi-a îndeplinit dorința, am venit acasă, unde sunt de ceva timp, iar printre multiplele cursuri online sau în timp ce sunt la ele, stau cu familia, mă bucur de faptul că sunt acasă și, bineînțeles, fac și treabă, că nu stau degeaba la țară.
Mi-a fost extrem de dor să stau acasă, să nu mai plec duminică pe fugă, să mă cert cu frații mei, de mâncarea mamei, de tot. M-am întors în urmă cu cinci ani, când veneam acasă de la școală și mă aștepta mama cu mâncarea caldă, bine, acum mă duc doar până în sufragerie, unde fac cursurile online, iar în pauze dau o fugă până în bucătărie, unde mă așteaptă ea.
Cum fiecare experiență vine cu lecțiile ei, eu vă zic doar ce am învățat eu și poate vă ajută și pe voi. Am învățat să nu mai las timpul să treacă pe lângă mine, să mă bucur de oamenii de lângă mine și să-i ascult mai mult, nu știi nicioadată ce orizonturi îți poate deschide un om, să fiu mai curajoasă și să încerc lucruri noi, știți cum se zice „Încercarea moarte n-are”, să mă adaptez oricărei situații și să am grijă atât de sănătatea mea, cât și de a celorlalți. Nu vreau să vă plictisesc, sunt sigură că voi ați învățat și mai multe lucruri, dar rețineți doar atât: BUCURAȚI-VĂ DE VIAȚĂ, o floare e mai frumoasă când o vezi de afară și nu de pe geam.
Apropo, chiar dacă pandemia de coronavirus ne-a impus unele limite, vara aceasta am reușit să merg în două vacanțe cu prietenii mei, respectând, bineînțeles, regulile și având grijă să stăm cât mai departe de aglomerație. Cu măștile pe față și în rucsac, am mers la Brașov și Suceava. Au fost două vacanțe mai mult în natură și, din păcate, nu am putut să ne bucurăm atât de mult de obiectivele turistice care ni le ofereau cele două destinații pentru că erau mai aglomerate decât în anii trecuți, când nu exista situația din prezent. Cu toate acestea, cui nu îi plac vacanțele? Am profitat de timpul petrecut împreună, ne-am distrat și, fiind peisaje atât de frumoase, am găsit noi ce face, câte drumuri sunt doar pentru explorare în țara asta.
Timpul zboară atât de repede, lumea digitală a devenit și ea „normală” la fel de repede, iar noi ne-am mutat în ea, tot la fel de repede, dar, cu toate astea, mi-aș dori să nu ne scufundăm atât de adânc în ea. Zic să mai ținem în mâini o carte în format fizic, nu digital, se ne întâlnim fizic, nu pe platforme online, să vizităm un oraș, nu să ne uităm la poze pe internet. Să ne trăim viețile și dincolo de online, să-i apreciem pe oamenii care sunt fizic cu noi și, pur și simplu, să fim recunoscători pentru tot, nu se știe niciodată ce îți rezervă ziua de mâine.
Îmi place că lumea se reinventează, de la scriitori ajung bucătari, sau de la mecanici, pictori, eu încă mă gândesc spre ce să mă îndrept, voi?
asj-iasi.com 