Eu, Filit și oamenii – trioul lui octombrie

de Teodora Udișteanu

Puterea pe care o are FILIT este incredibilă. Timp de cinci zile, sute de oameni au un scop comun în Iașul lui octombrie: să se bucure de literatură, în toate formele ei. Toamna aceasta a fost blândă, astfel că zilele cu soare au fost însoțițe de zâmbete și îmbrățișări de dor&revedere. La orice pas, printre un ușor galben-maroniu, s-au văzut afișe verzi, iar CASA FILIT a însemnat încă o dată, că Piața Unirii a devenit loc de amintiri&emoții.

Care sunt gândurile unei studente la Litere când se apropie FILIT dacă nu “vreau și eu să fac parte”? Așa că timp de aproape o săptămână m-am bucurat – de cărți, de oameni-suflete &oameni-far, de atmosfera verde ce a împânzit orașul – și am privit festivalul, anul acesta, din interior.

 Nu ascund, am fost surprinsă când am primit un telefon de la Dora Cană care, cu energia-i caracteristică, m-a anunțat că anul acesta voi lua parte la Filit. Am fost voluntară pe departamentul de invitați, care presupune mult lucru în echipă. De la trimis mesaje la primit apeluri la drumuri până la aeroport, și multe detalii organizatorice, a trebuit de fiecare dată să ne aflăm în contact unii cu ceilalți, să ne asigurăm că totul era în regulă. O amintire pe care o am este chiar din prima zi, când în forfota festivalului, ne-am adunat la singura măsuță joasă liberă, noi cei de la invitați, și am discutat detaliile pe ziua aceea. Se simțea în aer energia de început, iar nerăbdarea noastră a fost mărturia că FILIT 2023 a însemnat încă un eveniment reușit. Drept urmare, Iași, prin Filit, a fost pus sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO Iași al Reprezentației Comisiei Europene în România.

Prin Casa Filit mișunau voluntari cu totebags verzi pe care le tot mutau dintr-o parte într-alta. Apoi mai erau coordonatorii cu tabele și documente. Și peste toate astea, erau vizitatorii, care se opreau la un ceai/o cafea și la o poveste. Cu siguranță nu voi uita nici cozile la autografe pentru că emoția noastră era mai mult decât evidentă când ne întâlneam cu scriitori atât de mari – Markus Zusak, Eric-Emmanuel Schmitt, Guzel Yahina, Burhan Sonmez sau Mircea Cărtărescu sunt doar câteva dintre cei cu care am avut bucuria să interacționez. Ciudat lucru, cum impresionează atât de mult umanitatea, de parcă scriitorii nu sunt și ei oameni!

“Am un drum până la aeroport” sau “Am un eveniment acum” – “îmi poți lua tu autograf pe carte?” sunt cuvinte care au tot fost rostite la noi la Casa Filit. Așa am ajuns să îmi mut o parte considerabilă din bibliotecă în dulapurile voluntarilor.

În “timpul liber” am tot dat târcoale pe la standul Cărturești. Am vorbit&împărțit emoții acolo cu Alexandra Haliga, Denisa Grădinaru și Corina Giurgia. Așa am cunoscut-o pe Cristina Alexandrescu, dar mai mult de atât – am ascultat-o. Și ce frumos a vorbit! “E nevoie de brațe puternice care să țină piesele împreună” scrie ea în “Cât mai departe de tot ce cunosc”. Mircea Țara este unul dintre scriitorii de care am avut grijă în timpul festivalului și pe care l-am ascultat într-o conversație plăcută cu Dan Doboș. Apoi, în Claudia și Realdo Tokacs am descoperit niște spirite pline de energie, iar Jarmila Horakova mi-a arătat ce dulci sunt gustările din Cehia! Am avut bucuria de a-l cunoaște și pe Radu Vancu, un om pe care îl apreciez nespus pentru curaj&poezie&-. Îl ascult cu orice ocazie, așa că am participat la un seminar pe care l-a ținut la Facultatea de Litere, la invitația domnului Antonio Patraș, iar până acolo, într-o plimbare răcoroasă pe Copou, am vorbit despre ce a fost prima dată – dramaticul, epicul sau liricul? Răspunsul: mai aveam de citit un număr considerabil de lecturi ca să pot ține pasul cu explicațiile lui Radu.

Mădălina Bujeniță și de Roxana Drugescu sunt doi dintre oamenii fără de care Filit-ul meu nu ar fi fost complet. O amintire dragă mie cu Mădălina este din penultima zi de Filit, când am apucat să vorbim puțin mai mult și mi-a spus atunci “Totul e cu un scop”. Puterea pe care au avut-o cuvintele ei pentru mine a fost incredibilă. La final, ne-am despărțit cu promisiunea că vom mai lucra împreună.

Sentimentul din final, când am urcat pe scena Teatrului Național a fost un amestec de ușurare&eu ce fac acum…? Puțin somn, dar multe îmbrățișări, cafea și prieteni, Filit rămâne o amintire a lui octombrie 2023. Edițiile următoare sunt așteptate cu nerăbdare, cu speranța că următorul badge poate-poate va fi de la Press.